Caznele prezentatoarelor TV, din Epoca de Aur. Divele din România comunistă dădeau tonul modei și coafurii: nu apărea pe „sticlă” chiar oricine
Dacă ai prins măcar un pic din epoca comunistă, probabil că știi deja că, în acea perioadă, exista o singură televiziune, iar aia era de stat și controlată exclusiv de regimul lui Nicolae Ceaușescu.
Pe vremea aceea, Televiziunea Română „dansa cum îi cântau” Securitatea și partidul. De dimineață până seara, vedeai emisiuni despre măreția României sub dictator. Pur și simplu, Nicolae Ceaușescu, împreună cu soția lui, Elena, erau peste tot.
Cu puțin noroc, aveai (dar și asta din când în când) ocazia să vezi filme „străine” selectate atent de o echipă, ca nu care-cumva să-ți intrea prea tare în cap „americănismele”.
Cum erau crainicele de la TVR, înainte de 1989: iubite și chinuite de sistem
Se poate spune că, înainte de 1989, adevăratele „influecerițe” erau chiar prezentatoarele emisiunilor de la TVR. Cum Facebook, Instagram sau TikTok nu existau atunci, singura modalitate ca femeile din România să vadă „ce se mai poartă”, în materie de haine și coafuri, era să se uite la emisiunile dictate de comunism.
Nu oricine apărea, totuși, pe „sticlă”. Se făcea o selecție riguroasă înainte, în funcție de mai mult criterii. Aceste femei erau considerate adevărate simboluri ale frumuseții. Alături de cântărețe și actrițe, crainicele dădeau „ora exactă în modă”.
Puțini sunt cei care știu, însă, că doamnele erau experte în improvizații, având inclusiv gulerașe confecționate din hârtie. „Lumea credea că noi existăm numai de la brâu în sus”, avea să declare, ani mai târziu, Cristiana Bota, fostă crainică la Televiziunea Română.
„Un an de zile am plecat acasă plângând, în fiecare zi. Toată lumea îmi spunea același lucru, vai, dar ce frumoasă ești. Nimeni nu îmi spunea ce deșteaptă ești”, a mărturisit, la rândul ei, Carmen Movileanu, fostă crainică tv.
Revenind la „caznele” prezentatoarelor, deși se credea despre ele că fac parte dintr-o categorie privilegiată, în realitate, femeile erau supuse unor rigori de nedescris. Dacă se credea, măcar un pic, că se exagerează cu ținuta sau coafura, acestea puteau fi scoase de pe post și trecute într-un con de umbră.
Decizia de a scoate pe cineva „de pe sticlă” putea veni și accidental. „În 1978, s-a solicitat ca un ziarist tânăr, o femeie, să prezinte telejurnalul. Pe vremea aia, citeam de pe niște bucăți de hârtie A5. (…) Am început să citesc și în momentul în care am ajuns la o frază în care tovarășul Nicolae Ceaușescu e propus pentru pace, boom, a explodat un reflector. Au năvălit peste noi băieții de la Securitate”, a mărturisit Constanța Ciocan.